Post iubire

guy_and_girl_riding_on_motorbike

– Nu ţi s-a întâmplat niciodată să te plimbi pe străzi şi preocupat de gândurile tale să te trezeşti la un moment dat că nu ştii unde te afli?
– Ba da, destul de des.
– Şi ce faci atunci?
– În mod firesc, mă uit în jur să văd dacă zăresc ceva ce îmi este cunoscut.
– Şi dacă se întâmplă să nu fie nimic cunoscut?
– E imposibil.
– De ce?
– Măcar ştiu de unde am plecat. Tot îmi pot face o idee. Dar de ce îmi pui întrebările astea?
Otilia îl privi cu oarecare neîncredere alegându-şi cu grijă cuvintele:
– Tu simţi că te-ai depărtat mult de locul din care-ai pornit?
– Nu îmi amintesc să mă fi rătăcit.
– Cu alte cuvinte ai mers pe un drum drept.
– Am ales să fac asta.
– Mi-aş fi dorit să pot fi ca tine, să ştiu întotdeauna încotro voi merge. Să am puterea să îmi aleg singură drumul de la care să nu mă abat.
Otilia se opri brusc ca şi cum şi-ar fi înghiţit cuvintele dar într-un final îi spuse:
– Cred că asta te-a scutit de multe nefericiri, nu-i aşa?
El o privi aşa cum priveşti pe cineva care ţi-a fost drag mult timp dar de care te-ai depărtat dintr-un motiv sau altul. Se uită la ea, cum îl măsura cu ochii ei ageri şi avu pentru un moment sentimentul că s-a pierdut. Reconstitui în minte întrebarea ei, de mai devreme, dar uită răspunsul pe care i l-a dat, aşa cum uită şi ultima întrebare. Ce voia să spună? Se întrebă el încercând să îşi aducă aminte.
– Nu e ca şi cum îşi alegi mereu dacă vrei să fii într-un fel sau altul, continuă Otilia. Probabil că te-ar scuti de neplăceri dar ce rost ar avea? Se întâmplă uneori să nu îţi mai aduci aminte nici măcar de unde ai plecat. Atât e de străin locul în care-ai ajuns, din întâmplare. Dar indiferent cum ar fi de ce ai alege să procedezi într-un fel sau altul? Te-ar mai surprinde ceva?
El continuă să o privească în tăcere. Otilia continuă să-i pună întrebări pentru care nu ştia ce să răspundă. Ştia pentru sine că toate momentele de tăcere dintre ei aveau să se umple la un moment dat cu neînţelegeri ce trebuiau fi, până la urmă, lămurite, dar nu era pregătit să-i dea nicun răspuns. Abia atunci îşi dădu seama cum trebuie să te simţi atunci când te pierzi.
Otilia îşi lăsă privirea în jos aranjându-şi rochia albă cu flori, rochia mamei pe care o purtase şi atunci când se întâlniseră ei doi pentru prima oară. Ce frumoasă eşti, Otilia! îşi zise el în gând. Ea îşi netezea nervos cutele rochiei iar mâinile-i tremurau în liniştea pe care şi-o impunea. Se înserase. În parc mai erau câteva cupluri care se plimbau chicotind şi câţiva copii gălăgioşi ce spărgeau momentele de tăcere dintre ei. Otiliei i se făcu frig. El văzu cum piela i se zgribulea şi o admira în sinea lui pentru stăpânirea de care dădea dovadă aşteptându-l să-i spună ceva. Îi era atât de dragă şi o vedea neajutorată cum tremura de frig în seara aceea de vară, însă nu îndrăzni să o atingă deşi şi-ar fi dorit să o mai simtă odată în braţe.
Otilia îşi împreună mâinile netezind încă odată cutele rochiei şi îşi drese uşor glasul:
– Nu contează dacă e ultima dată când te mai văd după atâta timp şi dacă aşteptarea mea e în zadar. Eu vreau să simt că trăiesc. Până acum m-am obişnuit să îmi răspund singură întrebărilor şi să mă trezesc de multe ori într-un loc străin, încercând să-mi dau seama de unde-am plecat şi unde-am ajuns. Nu mi-a fost uşor dar am continuat să merg , însă ştiu că am trăit. M-am lăsat purtată de paşi încolo şi-n coace şi am aşteptat. Ştiu sigur că în aşteptarea mea, am trăit. Până la urmă timpul e un accident. Ne aflăm aici dintr-un accident.
Are dreptate, îşi spuse. Nu ştia ce o ţinea acolo lângă el, când ar fi putut oricând să plece,deşi îşi dorea să nu o facă. O simţea şi mai dragă cu speranţa ei că într-o zi avea să-l înţeleagă şi că ar putea să găsească un loc. Dar ea avea deja un loc. După o vreme îi răspunse:
– Spune-mi, ce crezi că e de fapt mai rău? Să renunţi de la început fără să fi luptat sau să lupţi cu toată forţa şi la final să îţi dai seama că ai făcut-o în zadar?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s